POVESTE PENTRU ANDRADA

Poveştile au viaţă. Ele trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară. În jurul unui sâmbure de adevăr, se formează o crustă a fanteziei, şi apar poveşti, care ne fac mai buni, mai frumoşi, mai înţelepţi, mai senini, dacă ştim să le ascultăm cu sufletul.

 Când am descoperit fotografiile cu Andrada, căci povestea ei o vom depăna în rândurile de mai jos, am înţeles că este o fată suavă, care iubeşte natura până la senzaţia de contopire. Licărirea vie ce străluceşte în ochii ei căprui, cu irizaţii verzi, îţi vorbeşte parcă. Pe pielea fină precum mătasea, se găsesc buzele roşii ca fragii. Zâmbetul ei îl are pe vino-ncoa, dar îl oferă doar cui consideră ea că mertă. Obrajii rotunzi şi pufoşi au gust de turtă dulce. Adoră animalele atât de mult încât ai crede că le înţelege limbajul sau că visul ei este să devină medic veterinar.

Nisipul fierbinte îi gâdilă tălpile. Fetiţa se apleacă şi desenează vise, cântece, zâmbete, speranţă, o lume frumoasă. Firele strălucitoare de nisip îi răsfaţă degetele lungi, subţiri, ca nişte creioane deghizate. Vântul îi şopteşte poveşti aduse din toate colţurile lumii. Andrada îşi mângâie părul, de culoarea cafelei  aburinde într-un ibric, pentru  a-i păstra şoaptele.

*

Într-o iarnă de poveste, acum vreo 12 ani, pe 21 decembrie, se năştea într-un oraş liniştit  fetiţa din povestea noastră, Andrada.

*

Într-o pauză între orele de curs, mâncând un covrig gustos, cu mult susan, gândul Andradei zboară hai-hui. Îngerul păzitor al fetei, îl urmăreşte.

- Ai putea să o laşi mai moale. Eşti tare vitezoman, grăi îngerul.

- Te aştept. Nu mi-am dat seama că mă urmăreşti.

- Păi cum să nu fac asta, când ai plecat de lângă copila pe care o veghez. Sunt răspunzător de tot ce face.

- Aşa spune, vere! Vreau să-i fac o bucurie. E pasionată de animale, de natură, de tot ce înseamnă frumos. Pentru că visele se îndeplinesc când crezi cu toată puterea în ele, am decis să-i aduc o maimuţică de pe meleaguri îndepărtate.   

- Poate fi şi un pisoi din Persia? întrebă curios îngerul.

- Bineînţeles. Bună idee. Să purcedem.

În tot acest timp, Andrada desena în memorie un glob pământesc şi bifa locurile pe care dorea să le viziteze.

O albină jucăuşă, îşi făcu apariţia în preajma tinerei gingaşe, ce purta o rochiţă roz, în care părea o floare de cireş.

- Un bănuţ pentru gândurile tale! şopti insecta.

Niciun răspuns.

- Uff... greu cu oamenii ăştia. Comunicarea cu natura cred că există doar în cărţi, şi alea de poveşti, nicidecum de ştiinţă. Să încercăm altfel:

- Cum a fost scufundarea în Marea Neagră? spuse albina într-o doară. 

  

- A fost o senzaţie de neuitat.

- Ştiam eu că pasiunea pentru natură nu va da greş, grăi veselă şi entuziasmată la maxim albina.

“Când iubeşti ceea ce faci, crezi în ceea ce faci şi eşti mândru de ceea ce faci, atunci vei fi capabil să atragi către tine oamenii, oportunităţile, banii şi dragostea pe care le vrei, cu încredere şi uşurinţă.”

- Andrada, spuse ferm albina, am căutat pentru tine o enciclopedie despre natură. Cred că vei ajunge un specialist renumit în domeniu.

Fetiţa auzea un zumzet, dar nu înţelegea decât frânturi de text, şi credea că nu a dormit suficient  sau susanul o fi fost expirat. Privind de jur împrejur, zări la vârful pantofilor eleganţi, un bilet.

- Copiuţă?, întrebă albina. Ha ha ha, curioasă mai sunt.

            Andrada ridică biletul. În apropiere nu se afla nimeni.

-         Îl citesc, îşi spuse în gând.

„Andrada, nu uita niciodată: să iubeşti, să râzi, să râzi din nou. Să asculţi şi să înveţi, să spui te rog şi mulţumesc. Să ai opinii. Să le respecţi pe ale celorlalţi. Să fii sincer. Să fii prieten. Să fii tu însăţi.

Caută în sufletul tău. Dăruieşte bunătatea ce se ascunde acolo. Nici nu îţi imaginezi ce comoară adăposteşti. Nu există act mai nobil decât să aduci mulţumiri. Aminteşte-ţi să realizezi binele din viaţa ta. Linişteşte-ţi mintea, ascultă-ţi inima şi umple-ţi sufletul de recunoştinţă. Viaţa este magică! Iubeşte-o, adulmec-o în fiecare clipă, oriunde ai fi, oricine ai fi, bogată sau săracă. Regăseşte energia şi bucuria din inima ta. Nu judeca pe cei din jurul tău şi nici pe cei care sunt răi cu tine. Fiecare are ritmul său şi rostul lui bine definit pe pământ. Este mai bine să lăsăm viaţa să vorbească despre noi în locul cuvintelor. Să ai parte la rândul tău de zâmbete, bucurii, magie, în fiecare zi a vieţii tale. Poţi fi tot ce îţi doreşti: un înger, o floare, un arbore, o melodie, o pasăre sau chiar un vis. Crede în visele tale şi împlineşte-le.

Bucură-te  de copilărie, de joacă şi de joc. Călătoreşte şi învaţă de la ape, vânt, fluturi, nori, plante.”

Din senin, în preajma Andradei a apărut un pisoi, ca un ghemotoc de aţă aurie. Ochii lui sunt verde smarald, ca două pietre preţioase. Mustăţile lungi îl ajută pentru a pipăi. Urechile ascuţite se mişcă la cel mai mic zgomot. Pare speriat. Picioarele sunt lungi, graţioase. Este un animal blând, sensibil, care iubeşte oamenii, în special copiii.

- Cred că am ajuns la timp. Mi-a scăpat biletul, spuse îngerul păzitor.

- Se mai întâmplă, confirmă calm gândul.

Andrada zâmbeşte. Împătureşte biletul, şi se apropie de micuţul pufos, îl ia încet în palmele sale fine şi îş apropie de faţă.

- Am să te numesc Alfa. Vei fi începutul unei frumoase poveşti despre animalele din viaţa mea.

Veţi auzi despre Andrada cu siguranţă. Până atunci, sufletul ei creşte luminos, iar frumuseţea se intensifică de la interior spre exterior. Poveştile din ea dospesc pe zi ce trece, prind formă de fulg, zbor, încredere.

Pentru mama ei, Andrada este precum o rugă ascultată de îngeri, este o rafală de vânt într-o zi caniculară, un zâmbet în mijlocul unei furtuni, este linişte şi balsam pentru suflet, este o nestemată. 

  

Toate drepturile asupra textului aparţin autoarei Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com